It's a kind of magic

In seara asta am ramas surprinsa.

A nins in seara de Ajun, de parca vocea si dorinta a mii si mii de oameni, la un loc, a facut sa se intample asa.

Ce simplu e. Nu ne dorim bani, haine, jucarii. De fapt, tot ce ne dorim e zapada, zambete, imbratisari, momente, emotii, caldura.

Astazi ii ziceam mamei, in goana pregatirilor care pe mine una nu ma incanta f mult: Ce atata cozonac, pregatiri, cadouri. Avem cateva zile doar ale noastre. Putem foarte bine sa mancam sandwish-uri si sa ne iubim :)

Tot ce imi doresc e sa am parte de oameni dragi, cu adevarat dragi, langa mine. Sa fac surprize cum e un mic dejun copios, un glob special, o scrisoare, un telefon. Sa beau ciocolata calda cu scortisoara, sa ma uit la filme de Craciun, sa dorm si sa citesc.
Si sa ma gandesc de doua ori inainte de a spune ceva rautacios sau nepotrivit. Sa zambesc cat pot de des, sa fiu linistita si vesela. Sa petrec timp cu persoane importante. Sa multumesc celor care au facut 2008 un an minunat!

Uitandu-ma la filmuletele astea doua, zambesc involuntar, imi dau seama cat de asemanatori suntem si totusi cate diferente mici, adorabile, ne fac sa fim unici.
Doua intrebari frumoase, raspunsuri pe masura, natural, calm, uman. O lume intreaga de oameni frumosi.
Din New York si din Brooklyn

Destinations are where we begin again

Imi bate inima tare de o ora incontinuu.
Simti ca traiesti cand esti puternic si mai ales simti ca traiesti cand esti coplesit de emotii, cand nu mai esti puternic, cand plangi dintr-un sentiment de mandrie, frica, entuziasm, anticipatie, incredere.

Curaj.
Sa spui ce vrei. Sa recunosti ca nu le stii pe toate. Sa recunosti ca ti-e frica, dar asta sa nu te opreasca. Sa oferi increderea ta cuiva. Sa continui sa crezi, ca un schior in panta, sa crezi, sa crezi tare tare din tot sufletul si sa nu te opreasca nimic.
Sa fii prost. Sa gresesti, sa spui prostii, sa minti, sa te porti ciudat. Sa recunosti si sa inveti din asta.
Nu cred in oameni perfecti. Cred ca aia sunt cei carora le e cel mai frica sa greseasca sau sa ii vada altii ca au gresit. Cred ca aceia sufera cel mai tare cand nu reusesc, pentru ca li se demonstreaza ca nu sunt perfecti si asta e de neconceput pentru ei.

Pot sa plang si sa fiu neincrezatoare si sa ma simt mica mica.
Pot pentru ca stiu cum e sa te-a joci de fetita emotionala, de-a omul serios si matur, de-a copilul responsabil. Si stiu cum sunt, stiu cum imi doresc sa fiu.
E bine sa incerci, asa iti dai seama cine esti tu pana la urma. Cum poti spune ca tu esti un om serios si matur, daca nu te-ai jucat niciodata cu un carut de cumparaturi prin BILLA? Nu stii cum e, nu stii daca ti s-ar potrivi, nu poti nega ceva ce nu cunosti.

E asa frumos sa te uiti la tine si sa fii mandru. Sa ti se para ca esti din ce in ce mai impacat cu tine, mai sincer, mai tu. Si sa te lasi sa fii.

Vine Craciunul si imi bate inima tare tare. E cel mai frumos sentiment.

Fix you

ma simt ca un suc proaspat de portocale
like nothing can touch me or brake me :)

Si cred ca trebuie sa conserv cumva sentimentul asta, fiindca sucul de portocale se strica usor daca nu e pus la frigider.

Aveam chef in seara asta si nu stiam de ce anume. Cateva sugestii?
"chef de o nebunie, chef de viata, de vorba, de un zambet sau de pizza, de o sperietura sau de un copil, sau de ambele. Ai chef sa nu ai chef de nimic sau sa ai timp sa nu ai chef. Chef de vorba la caldurica si o ciocolata calda si filozofeala si zambete, asta clar. Si Friends si o perna pufoasa si Kinder Delice cu lapte"

Asa ca am incalzit niste lapte si lucrurile celelalte au venit de la sine. Primul pas e mai greu.

Melodia de la Coldplay ma duce cu gandul la un prieten de-al meu, care mi-a povestit de cantecul asta intr-o iarna. Zicea ca l-a ascultat la casti cu un prieten, intr-un bar ieftin de prin Iasi, fiecare la cate o casca, amandoi minunandu-se. Si de fiecare data cand aud cantecul asta, mi-i imaginez pe ei doi. Si e cumva frig, dar incredibil de bine.

Mai frumoasa

Suntem atat de naivi uneori. Si nu vedem ca totul e foarte foarte simplu.

Ca sa fii fericit si sa iti fie bine, trebuie sa fii cu persoanele care te fac sa zambesti, sa razi, sa te simti sigur pe tine, mandru.
Daca exista unii care te fac sa te simti ciudat, trist, nelalocul tau, nu conteaza motivele, lipsa intentiei sau circumstantele. Nu exista "mi se pare" sau scuze. Tot ce conteaza e cum te simti alaturi de persoanele respective.

Si cea mai simpla concluzie e ca trebuie sa ai alaturi oamenii care te fac sa te simti bine.

Ingrozitor de simplu.

Melodia e a Laurei Stoica, thanks to Popi :)

Spider's web

The piano keys are black and white
But they sound like a million colors in your mind.

Melodia asta e asa puternica. Nu am mai auzit demult niste acorduri care sa imi faca pielea de gaina. Pianul ala canta de parca vrea sa scape, sa fuga undeva departe. E o melodie perfecta pentru momentele in care esti trist sau nu stii ce sa faci, dar stii doar ca vrei sa fugi. Sa iei trenul. Sa te urci in avion. Sa fugi pe strazi printre frunzele astea care cad iarasi.

In fiecare an cad frunzele. In fiecare an e cald si apoi e frig. Ploua si apoi e soare. Vine Craciunul iar. Oamenii se iubesc si se despart. Oamenii se muta. Oamenii sufera. Oamenii rad. Oamenii se regasesc. Oamenii beau cafea. Singuri sau in doi. Uneori singuri, uneori in doi. Oamenii danseaza. Oamenii se minuneaza de muntii din Valcea. Oamenii asculta Santana noaptea intr-o masina pe un drum impadurit.

Oare cum e sa stii exact cine esti? Sa stii exact ce iti place, ce iti face bine si ce te intristeaza. Sa stii cine sunt oamenii pe care ii vei avea pentru totdeauna cu tine, sa stii cine te iubeste si sa iubesti si tu la randul tau pe cine trebuie. Sa iti stii calitatile si defectele, sa ai un raspuns logic la toate. Sa ai argumente, claritate, orgoliu, coloana vertebrala. Sa iei deciziile corecte si fundamentate.

Oare are vreo legatura felul asta de a fi cu fericirea? Pentru ca, sincer, de cealalata parte e cam trist uneori. Am auzit si eu, ziceau unii :)

Melodia e cantata de Katie Melua. She's on my "to see live" list.

Oxygen

Lucrurile nu se schimba.

Cat de important e sa ai unul sau doi prieteni atat de apropiati, incat ti se pare ca vietile voastre au inceput deodata? Care tac impreuna cu tine, care urasc oamenii care te ranesc si iubesc oamenii care te fac fericita, care te suna sa te intrebe ce mai faci tu, nu sa iti zica ce fac ei.

Cat de important este sa iti deschizi sufletul si sa iti impartasesti gandurile unor oameni pe care nu ii cunosti de o viata, dar simti ca ti-ai dori? E atat de frumos sa fii sincer si sa simti ca cel de langa tine e sincer si e langa tine cu adevarat. Chiar daca mai face glume nesarate, daca te ia peste picior, daca e brutal de direct, il simti ca e acolo. Si e atat de frumos sa fii prima persoana pe care o anunta de o veste buna, care il face fericit. Parca simti cum creste a little thing called friendship. La varsta asta? Ei, se mai poate.

Cat de important e sa iti asculti bunicii cum repeta aceleasi lucruri cam in fiecare zi? Si cum zambesc doar vazandu-te si spunandu-ti ca sunt bucurosi sa te aiba aproape. Sa ii asculti ca ii doare uneori si ca e greu, dar e pana la urma bine. Sa nu stii ce sa le spui, dar sa fii acolo, in sufrageria lor, pe canapeaua lor pe care te jucai acum parca sute de zile cu masinutele tale si cu lenjeria intima in cap? :)

Cat de important e sa te gandesti la viitor? Sa te imaginezi in locuri noi, in ipostaze noi, in brate noi. Sa te vezi altfel si totusi fundamental neschimbat. Sa incerci sa iei cu tine toate amintirile, sa nu uiti nimic, oricat te-ar face sa plangi si oricat te-ar face sa razi. Sa privesti fara regrete, fara asteptari, fara speranta, doar cu un suflet deschis si un zambet larg pe fata spre viitor. Un suflet intr-o valiza si o mana care te protejeaza de soare si te ajuta sa vezi mai clar.

Cat de important e sa fii aici, acum? Sa stii ce a fost, sa tii cu tine tot ce ai invatat si sa privesti cu incredere in fata. Dar sa fii aici, acum.

Foarte important.

Lucrurile fundamentale nu se schimba.

melodia e a lui Colbie Caillat. Astazi avem si melodie :)

Freestyle smiling

Sunt atat de multe moduri in care poti zambi.
Poti zambi cand esti vesel
poti zambi complice
poti zambi unei persoane pe care tocmai o cunosti
poti zambi unui necunoscut pe strada
poti zambi unui copil care iti arata singurii sai doi dintisori inapoi.

Poti zambi cand te doare
poti zambi cand nu stii ce altceva sa mai zici
poti zambi ca sa salvezi un moment tensionat
poti zambi cand un zambet e tot ce ai tu mai de pret de oferit.

Poti zambi la auzul unei melodii
Poti zambi cand simti un anume parfum
Poti zambi cand auzi un anume cuvant
sau vezi o anume persoana.
Poti zambi cu gura pana la urechi cand un prieten drag iti zambeste vazandu-te.

Poti zambi poznas, copilaros, flirtand, bosumflat, entuziast, pierdut, singur, cu prietenii, cu bunicii. Poti zambi la orice ora din zi, dimineata, la pranz, seara si intre mese. Poti zambi in lumina lunii, pe intuneric sau in bataia soarelui. Poti zambi pe varful unui munte sau inotand pe sub apa. Poti zambi cand nimeni nu iti zambeste inapoi, iti poti zambi in oglinda sau pe strada.

Insa, cel mai important si cel mai frumos este sa zambesti cu sufletul.

Smiling is for everyone. This is a freestyle smiling september! :)

melodie? De data asta nu. Fiecare cu melodia lui.

Cea mai frumoasa zi

Perfect.

Joi, 10 aprilie 2008. Concert Vama, mai exact Tudor Chirila si 4 omuleti tari. Perfect. Desi am stat 2 ore sa asteptam, a meritat pe deplin, peste deplin chiar. Am sarit la unison cu oameni necunoscuti, am cantat din toti plamanii, am zambit cu toata fata, am aplaudat pe bune. Mi-au revenit in minte imagini din adolescenta, mi-au venit in minte imagini despre lucruri care inca nu s-au intamplat, despre locuri pe care nu le-am vazut, despre lucruri pe care nu le-am mai simtit in ultima vreme. Concertul asta s-a jucat in cel mai placut mod cu simturile si gandurile mele. Mi-a placut la nebunie. Epilog. Show. Creatie. Zambete. Lacrimi? :) Eh, zicea ceva de iubire, poate de asta.
Si poate cel mai tare lucru a fost ca am impartit concertul asta cu singura persoana cu care mi-ar fi placut sa il impart.

Perfect.

Sambata, 12 aprilie 2008 Dimineata lenesa, soare, primavara. Probleme, solutii, zambet pe buze, no worries, greselile ne ajuta sa invatam, nu? O plimbare de o ora poate, poate mai putin, timpul e mult prea irelevant. Zambete din nou :) O fi ceva cu zambetele astea, ceva chimic sau beyond, dar aduc o stare de fericire mult prea pregnanta ca sa nu fie adevarat. Povesti despre Moldova, despre ce anume fac eu in AIESEC, despre cat de interesant si pe bune este sau ar putea fi totul. Prajitura cu ciocolata. Si, cel mai important, un targ de antichitati care ne-a picat in drum in cel mai neasteptat mod. Amintiri ale altora impletite cu ale mele. Ma simteam ca in sufrageria bunicii. Acum ma uit la cerceii mei noi si la bratara rosie. Imi imaginez povestea lor si ma mandresc ca acum povestea lor e si a mea si invers. Imi plac lucrurile despre care poti spune mai mult decat pret si punct de vanzare. M-am simtit ca intr-un film retro astazi. Minunat. Perfect.

melodia e a lui Andries

Chasing Cars

A trecut mult. Nu neaparat de cand am scris pe blog, ci mai degraba de cand am luat o pauza. Chiar cred foarte mult ca e important sa iei din cand in cand o pauza, sa iti amintesti de ce faci ceea ce faci, pentru cine, cui trebuie sa ii zambesti mai des, cu cine trebuie sa mai stai de vorba.

Vorba cantecului, let's waste time chasing cars.

Ultima data cand am scris eram intr-o stare mai romantica, era februarie, imi aminteam lucruri, visam alte lucruri. Intre timp am mai trait un pic. Am senzatia uneori ca traiesc prea putin. Doar in pauzele dintre amintiri si vise.

Cand ma gandesc la luna care a trecut imi vin imagini in minte. Telefoane in miez de noapte sau dimineata devreme, culcat la 3 noaptea, ajuns acasa pe jos aproape de rasarit, culoarea cerului la 6 dimineata. Am plans de cateva ori luna trecuta. Din cauza altora, din cauza mea, din cauza unei persoane anume. Am fost dezamagita. Am fost deziluzionata si nu am stiut de ce nu pot sa fiu pur si simplu. Sa fiu pur si simplu linistita si fericita. Poate nu imi doresc decat asta, poate atat mi-ar ajunge si eu nu stiu si ma zbat degeaba.

Am fost in alta lume luna trecuta. Am vazut un alt mod de a trai, atat de asemanator si totusi altfel. Am stat pe iarba, am zambit frumos. Nu stiu daca a avut efect, dar eu am zambit cat de frumos am stiut eu. Si am impletit coronite de flori cu sufletul si cu zambetul meu. Si nici asta nu stiu daca a avut efect. Poate un zambet inapoi. Dar pana la urma nu conteaza efectul obtinut, nu? Am hotarat asta demult. Sa dau fara sa astept inapoi. Despite...everything.

O persoana importanta pentru mine a plecat departe, pentru cateva luni. My support, my friend. Va fi destul de greu, voi uita sa stau pe iarba probabil, poate voi uita sa ma uit la filme sau sa citesc. Dar sper sa imi scrie si sa imi aminteasca sa stau cu ai mei si sa ma plimb pe Lascar Catargi.

Doua persoane mi-au multumit luna trecuta. Din suflet si asta mi-a luminat toata luna. Pentru ca de asta sunt eu acolo, de asta sunt zapacita de lucruri, de asta ma culc tarziu si ma scol devreme, pentru ei. Pentru oamenii pe care ii pot ajuta sa fie mai buni, sa creasca, sa fie mai aproape de ceea ce isi doresc ei de la ei.

Am invatat sa pun prioritati. Insa nu am invatat inca sa le aleg pe cele mai importante.

Am invatat sa fiu pur si simplu eu, cand mi-ar fi fost mai usor sa fiu altcineva, sa ma protejez.

Am invatat sa spun nu. Insa nu am invatat cand anume.

Ce nu am invatat? Sa spun ce imi doresc, ce vreau, pe cine vreau, de ce si cum. Dar lucrez la asta.

Snow Patrol o spune asa bine: If I lay here, If I just lay here, Would you lie with me and just forget the world?

Wasted

Cantecul asta al lui Brandi Carlile incepe ca o melodie pentru copii. Simplu, parca ar fi existat de cand lumea. Parca o poti crea si fara instrumente muzicale. Firesc.

Si vorbeste despre cum poti sa te pierzi uneori. Printre drumuri, telefoane, zambete mai mult sau mai putin sincere, cuvinte, intrebari si mai ales raspunsuri.

E bine sa tii contactul cu tine. Si cu oamenii care conteaza pentru tine si pentru care tu contezi. Care sunt acolo pentru tine si dupa ce trece primul val de compasiune sau primul val de urale. E bine sa iti amintesti ca cineva se ingrijoreaza cand nu esti in patul tau noaptea tarziu, cand stranuti sau te doare capul. E bine sa dai un telefon, sa iesi la o plimbare, sa imbratisezi, sa vorbesti cu oamenii astia care sunt ai tai. Si tu esti a lor.

In plus, cateodata un pas inapoi nu inseamna retrogradare. Poate sa iti arate un drum mai bun, pe care il pierdusesi din vedere. Inainte nu e neaparat cea mai buna solutie. Si nici cea care te face fericit.

Sfatul meu: have a break. take a walk. look up (daca vezi un tavan alb, iesi urgent afara. blue is soo much better) Si gandeste-te: ce am facut azi m-a facut fericit? ma va face fericit si maine?
Daca sunt momente in care ti se pare ca ai vrea sa fii in alta parte, cu altcineva, facand altceva, du-te, suna, fa-o.

Asta e sfatul meu pentru mine. Si pentru cine mai simte asta din cand in cand.

The look

Poveste de dragoste urbana. Autobuz, ezitare, just a matter of seconds.
Si nu, n-are happy end. Nu in seara asta, cel putin.

Ea se urca in autobuz. Inghesuiala mare. Ramane langa usa. Langa un el. E mai inalt ca ea si ii simte privirea. Se surprinde uitandu-se in sus, la el. Isi intoarce repede capul.
El vrea sa coboare la urmatoarea.
el - Cobori?
ea - Nu.
el - Pacat. (zambeste)
ea - :)
Inghesuiala mare, e nevoita sa coboare si ea pt a lasa loc la altii.
ea - Cred ca am sa cobor si eu pana la urma.
el - Ma gandeam eu :)
ea - :)
el - ;)
ea - :) I feel pretty...

Da, din nou despre iubire. Presimt ca mai urmeaza.
-- Roxette --

Te busque

Vroiam sa scriu postul asta in engleza, dar stiam ca va iesi mult prea personal.
Si nu e frumos sa afle lumea ce e in sufletul tau, nu?

Am un gol in stomac. De la melodia asta. Daca intelegi ce spune, pentru ca e in spaniola, sigur ai sa ai si tu un gol in stomac.
Parca sunt reticenta in a vorbi despre iubire. Mai ales ca asta nu e un jurnal. Scopul meu declarat la inceputul blogului era sa scriu lucruri care pot inspira la un moment dat pe cineva.

As putea sa scriu cat de frumos e sa iubesti, nu? :) Despre cum iubirea e de atat de multe feluri, incat niciodata nu poti spune ca nu iubesti. Insa greu gasesti ceva ce poate inlocui o tinere de mana, un sarut, o privire. Un gol in stomac.
Nu ar trebui sa uitam sau sa negam ca asta cautam toti, pana la urma. Un gol in stomac. Unora le e frica sa recunoasca. Sa inteleaga ca au nevoie de iubire pentru a fi fericiti. Si nu doar de prieteni si familie. Care cantaresc mult, enorm, insa nu destul. E in regula sa vrei sa iubesti si sa vrei sa fii iubit. E bine sa tii minte ca asta te face fericit. Nu trebuie sa iti cladesti viata in jurul acestui lucru, insa nici nu merge sa ignori partea asta.

Pentru mine, iubirea e colorata. E verde cand esti vesel, e albastra cand te calmeaza, e rosie cand iti face inima sa mearga mai repede. Iubirea poate fi si galbena, poate mirosi a lacramioare, poate sa te acopere ca o patura moale. Uneori te racoreste, ca un izvor rece. Sau te face sa plutesti, ca in Delta. Iubirea nu sta in loc. Ti se plimba prin corp, de la nas la varfurile degetelor, din ochi pana in genunchi. Iti umezeste buzele si iti coloreaza irisul in cele mai clare nuante.

Are efecte secundare? Sigur. Dar cine chiar citeste prospectul vreodata?
All in all, e bine sa iubesti. Cand, cum, unde, pe cine vrei. Si e foarte important sa ai rabdare, sa o lasi sa inceapa sa iti umble pe sub piele. Sa nu uiti ca exista.

melodia din titlu e cantata de Nelly Furtado - in noaptea asta we're speaking Spanish

there's plenty of love for everyone in the world :)

Bubbly

Ne-am despartit. In seara asta, pe messenger. Tocmai le-am spus si lor si imi vine sa plang.

A fost asa frumos. Ne-am cunoscut prin fratele meu, eu l-am abordat, i-a placut stilul meu si de atunci suntem impreuna. Am descoperit parti mai putin bune unul la celalat, am impartasit perioade grele sau bucurii. M-a inteles mai intotdeauna, insa azi am spus stop.

Imi tot repet de cateva ore: It's the right thing to do, it's the right thing to do. Sper ca e. Intr-adevar, nu era alta solutie, intr-adevar, imi va fi tare dor, intr-adevar, a zis ca ma pot intoarce oricand. Dar oare chiar pot? M-am gandit la asta. Cum iei de la capat o relatie si asa fragila? Cum iti asumi enorma responsabilitate ca things will work out this time?

Incerc sa ma gandesc la lucruri pe care le-am castigat din experienta asta. Sa centralizez ce am invatat. Insa imi vin in minte numai lucrurile de care imi va fi tare dor. Lucruri pe care le pierd.

Se mai termina lucrurile, nu putea dura o vesnicie, vorba Ilincai.

Sa nu inchid pana nu clarific ceva: postul asta nu are nici o legatura cu baietii :) Insa da, e despre atasament, iubire, corectitudine, renuntare.

Si melodia e cantata de Colbie Caillat.

ideea era: Multumesc, bookblog!

Late Morning Lullaby

Pentru prima oara de cand am blogul asta, incep sa scriu fara un scop sau fara o tema anume. Nu stiu despre ce e postul asta.

As putea fi previzibila si sa scriu despre cum am fost internata in spital zilele astea. Si cum acum sunt in perioada de get back to life. Cum mananc des si putin ca bebelusii, supa, morcov, branza. As putea sa scriu de rau de sistemul medical din Romania sau sa descriu ce ingrozitor e sa ai o groaza de injectii si sa fii imobilizat la pat. Sa depinzi tare de altii. Dar e deprimant, nu?

Am sa scriu insa despre omizi. De ce? Pentru ca l-am intrebat pe fratele meu despre ce sa scriu, asta acum vreo 7 zile. A zis "omizi" :) Ii datorez un post despre omizi, deci, nu?

Mie nu imi plac omizile. Au prea multe picioare, au puf si se taraie. Ingrozitor. Dar imi plac fluturii. Si astia, dupa cate stiu eu, de acolo se trag, din pufoseniile taratoare. Hm, dar si asta e cam previzibil. Ca lucrurile frumoase necesita timp sa ti se dezvaluie, bla bla.

Oare ce inseamna lullaby? Nu vreau sa stiu sau sa caut ce inseamna de fapt lullaby. Pentru mine e asa un cuvant de frumos. Imi imaginez o stare cand aud cuvantul asta. O stare usor de descris ca fericire, o fericire calma si calda, asa. O zi de primavara in care citesti o carte frumoasa pe cuvertura ta galbena si soarele iti bate incet pe obraji si draperiile tale verzi arata mai verzi ca niciodata. That's lullaby. My lullaby.

And remember: acesta a fost un post despre omizi :) Ok?

What a wonderful world

Stiti teoria vacii?

Boul intotdeauna cauta o vaca mai tanara.