Stop cadru

momentul frumos din ultimele doua zile:

Sa fii intr-o alta tara, Germania sa zicem, iar cand vezi tot ce e in jurul tau, sa nu vrei sa te muti aici, ci sa vrei sa aduci curatul, ordinea si lipsa de griji in tara ta.

Mi-e dor de Romania si de diacritice.

Perspective

Aş fi vrut să surprind momentul frumos de azi într-o fotografie, aşa de expresiv mi-a părut.

Un tată şi fiului lui de 4-5 ani fug să prindă autobuzul. Se ţin de mână şi aleargă din toate puterile.

Tatăl vizibil stresat se încruntă, se forţează, îi observi crisparea pe chip.

Fiul, în tandem cu tatăl său şi totodată oarecum agăţat de mâna acestuia, îţi arată cel mai larg şi entuziast zâmbet posibil. Zici că zboară şi că toată fericirea lumii e în fuga aceasta. El şi eroul lui, TATA, au de îndeplinit o misiune şi sentimentul acesta e o imensă sursă de energie. Se bucură de fiecare salt forţat.

Ajung la timp şi fiecare simte fericirea reuşitei în felul său.

Copilul râde şi se bucură privindu-l pe eroul său în ochi.

Tatăl...compostează biletul grăbit.

Copiii ne pot arăta viaţa din clipe. Trebuie doar să ne oprim să îi ascultăm. Restul e simplu.

With a little help from my friends

Frumoşi Beatles ăştia.

Vocea unei generaţii întregi, aşa cum pentru mine Pasărea Colibri reprezintă de fiecare dată formaţia care mă face să mă simt tânăr revoluţionar, care ascultă muzica interzisă la casete şi citeşte biblioteci întregi de cărţi cu gândul la libertate şi o lume nouă. Ai mei acum 25 de ani.

Aşa...

Astăzi urma să fie prima zi din restul vieţii mele, cum zice poetul, însă totul a mers un picuţ pe dos. Sistemul medical, frigul, înghesuiala, instalat Windows eşuat, copiii neobrăzaţi care în final au strigat după mine că mă îmbrac ca o doamnă (da, exact!). În fine, se apropia sfârşitul zilei şi efectiv mă chinuiam să găsesc frumosul în jur. Ceea ce face iniţiativa chiar mai utilă decât credeam, se pare.

Şi apare întâlnirea cu...ea :) O lumină şi un zâmbet.

Ea e motivul pentru care am stat la semafor de două ori să aştept să se facă verde. Pentru ca nu puteam să plec in mijlocul schimbului de cuvinte, priviri, pentru că nu vroiam să rup in niciun fel mica legatură de câteva secunde inimitabile ce s-a creat atunci pe loc între noi.

Azi mi-a tăiat răsuflarea pur şi simplu neputinţa fizică de a mă desprinde dintr-un moment special, deşi frigul, graba şi chiar verdele de la semafor spuneau: GO!

Să tot ratăm semafoare pentru momente de frumos!

Invitaţie la trăit

M-am hotărît.

Din frînturi de mine, amestecate cu iniţiative de prin jurul meu, asezonate cu necesitatea pe care o resimţim toţi, am decis să scriu despre frumos, bucurie, mulţumiri şi un viitor luminos.

Pentru ca sarcasmul şi cinismul nu mai sunt de ajuns. Pentru ca eşti ceea ce spui şi ceea ce gîndeşti. Pentru ca da, ne e greu la toţi şi, da, ne lipsesc multe. Dar. Există un dar.

Libertatea de a fi frumoşi nu ne-o poate lua nimeni. Iar fericirea nu se predă aşa uşor. Nu am să zic iar că alegem ce atitudine avem, nu am reţete sau 10 paşi simpli.

Am să scriu ca să nu uit, ca să nu uităm, că există pe lume clipe care te fac om.

Clipe care îţi taie răsuflarea.

Vă invit!