Wasted

Cantecul asta al lui Brandi Carlile incepe ca o melodie pentru copii. Simplu, parca ar fi existat de cand lumea. Parca o poti crea si fara instrumente muzicale. Firesc.

Si vorbeste despre cum poti sa te pierzi uneori. Printre drumuri, telefoane, zambete mai mult sau mai putin sincere, cuvinte, intrebari si mai ales raspunsuri.

E bine sa tii contactul cu tine. Si cu oamenii care conteaza pentru tine si pentru care tu contezi. Care sunt acolo pentru tine si dupa ce trece primul val de compasiune sau primul val de urale. E bine sa iti amintesti ca cineva se ingrijoreaza cand nu esti in patul tau noaptea tarziu, cand stranuti sau te doare capul. E bine sa dai un telefon, sa iesi la o plimbare, sa imbratisezi, sa vorbesti cu oamenii astia care sunt ai tai. Si tu esti a lor.

In plus, cateodata un pas inapoi nu inseamna retrogradare. Poate sa iti arate un drum mai bun, pe care il pierdusesi din vedere. Inainte nu e neaparat cea mai buna solutie. Si nici cea care te face fericit.

Sfatul meu: have a break. take a walk. look up (daca vezi un tavan alb, iesi urgent afara. blue is soo much better) Si gandeste-te: ce am facut azi m-a facut fericit? ma va face fericit si maine?
Daca sunt momente in care ti se pare ca ai vrea sa fii in alta parte, cu altcineva, facand altceva, du-te, suna, fa-o.

Asta e sfatul meu pentru mine. Si pentru cine mai simte asta din cand in cand.

The look

Poveste de dragoste urbana. Autobuz, ezitare, just a matter of seconds.
Si nu, n-are happy end. Nu in seara asta, cel putin.

Ea se urca in autobuz. Inghesuiala mare. Ramane langa usa. Langa un el. E mai inalt ca ea si ii simte privirea. Se surprinde uitandu-se in sus, la el. Isi intoarce repede capul.
El vrea sa coboare la urmatoarea.
el - Cobori?
ea - Nu.
el - Pacat. (zambeste)
ea - :)
Inghesuiala mare, e nevoita sa coboare si ea pt a lasa loc la altii.
ea - Cred ca am sa cobor si eu pana la urma.
el - Ma gandeam eu :)
ea - :)
el - ;)
ea - :) I feel pretty...

Da, din nou despre iubire. Presimt ca mai urmeaza.
-- Roxette --

Te busque

Vroiam sa scriu postul asta in engleza, dar stiam ca va iesi mult prea personal.
Si nu e frumos sa afle lumea ce e in sufletul tau, nu?

Am un gol in stomac. De la melodia asta. Daca intelegi ce spune, pentru ca e in spaniola, sigur ai sa ai si tu un gol in stomac.
Parca sunt reticenta in a vorbi despre iubire. Mai ales ca asta nu e un jurnal. Scopul meu declarat la inceputul blogului era sa scriu lucruri care pot inspira la un moment dat pe cineva.

As putea sa scriu cat de frumos e sa iubesti, nu? :) Despre cum iubirea e de atat de multe feluri, incat niciodata nu poti spune ca nu iubesti. Insa greu gasesti ceva ce poate inlocui o tinere de mana, un sarut, o privire. Un gol in stomac.
Nu ar trebui sa uitam sau sa negam ca asta cautam toti, pana la urma. Un gol in stomac. Unora le e frica sa recunoasca. Sa inteleaga ca au nevoie de iubire pentru a fi fericiti. Si nu doar de prieteni si familie. Care cantaresc mult, enorm, insa nu destul. E in regula sa vrei sa iubesti si sa vrei sa fii iubit. E bine sa tii minte ca asta te face fericit. Nu trebuie sa iti cladesti viata in jurul acestui lucru, insa nici nu merge sa ignori partea asta.

Pentru mine, iubirea e colorata. E verde cand esti vesel, e albastra cand te calmeaza, e rosie cand iti face inima sa mearga mai repede. Iubirea poate fi si galbena, poate mirosi a lacramioare, poate sa te acopere ca o patura moale. Uneori te racoreste, ca un izvor rece. Sau te face sa plutesti, ca in Delta. Iubirea nu sta in loc. Ti se plimba prin corp, de la nas la varfurile degetelor, din ochi pana in genunchi. Iti umezeste buzele si iti coloreaza irisul in cele mai clare nuante.

Are efecte secundare? Sigur. Dar cine chiar citeste prospectul vreodata?
All in all, e bine sa iubesti. Cand, cum, unde, pe cine vrei. Si e foarte important sa ai rabdare, sa o lasi sa inceapa sa iti umble pe sub piele. Sa nu uiti ca exista.

melodia din titlu e cantata de Nelly Furtado - in noaptea asta we're speaking Spanish

there's plenty of love for everyone in the world :)