duminică, 14 iunie 2009

Post optimist

Buna ziua, soare!
E o zi frumoasa tare afara, pasarile canta, copii zbiara dragalas in fata blocului, vantul bate usurel, numai bine cat sa perpeleasca micii pe gratar. Si, cireasa de pe tort, ca in orice zi ca asta, razele de soare intra fermecator pe geam, in camera, iar draperiile tale arata iarasi ca de poveste.

La inceputul blogului scriam ca imi doresc prin el sa inspir pe cineva, sa bucur poate, sa descretesc o frunte. Asa cum alte bloguri au facut asta pentru mine.

Astazi incerc totusi un experiment. Scriu un post optimist, pentru mine. Sa imi descretesc propria frunte si sa ma bucur, o secunda sau, daca am noroc, mai mult, de ziua de afara. Zic de afara, pentru ca inauntru e all about logistica, aprovizionare, management, cercetare, chestionare, traduceri, deadline-uri, 4 zile si s-a terminat.

Imi plac optimistii. Asta cand nu ma enerveaza cei exagerati. Dar, per total, imi plac. Insa am o mare nelamurire. Multi optimisti pe care ii cunosc au si o doza sesizabila de egoism, iar asta ii face cam lipsiti de un folos direct pentru cei din jur. Sa ma explic. Dupa cum vad eu lucrurile, un optimist e ca un cantaret talentat. Nu are rost sa canti in baie, cand vocea ta poate insenina o masa de oameni. La fel si optimistii. Daca tot esti plin de karma pozitiva, de proverbe cu talc, de zambete, solutii si ganduri senine, de ce sa nu le folosesti for the greater good - adica pentru cei din jur?

Ei bine, imi indrept gandurile bune catre optimistii veritabili, catre optimistii aceia cu privirea senina si vie, cu zambetul sincer; catre cei care te salveaza dintr-o situatie stupida, care iti dau curaj si iti deschid ochii larg.

Cu optimism, inainte!

miercuri, 10 iunie 2009

Viziune


Ma gandeam azi dimineata la, desigur, viziune. Si ce inseamna sa ai viziune.
Sa o spui cu glas tare: "am viziune"?
Sa o scrii pe perete in camera ta?
Sa petreci ore intregi doar cu tine insuti, dandu-i contur?
Sa scrii mailuri emotionante oamenilor cu care interactionezi?
Sa vezi schimbarile cu mult timp inainte ca acestea sa se produca?
Sa intrevezi o schimbare in fiecare lucru mai mic sau mai mare, petrecut zilnic sau cel putin saptamanal?

Peste toate astea, viziune inseamna sa actionezi conform propriilor principii si valori. Si chiar sa o faci constient, nu doar sa spui ca ai face-o. Sa iti iei o secunda de gandire in momentele importante, inainte de cele mai importante sau mai mici decizii. Sa stii ce cauti in oamenii din jurul tau. Si ce cauti in tine in fiecare zi. La rascruce, sa stii foarte clar de ce alegi dreapta si nu stanga. Si drept e ca suntem deseori la rascruce in lumea asta supra-comunicata.

M-am hotarat sa incep cu inceputul. De scris o scrisesem mai demult, prin iarna. Acum e pe usa camerei mele. De azi am grija sa fie in lucrurile pe care le fac, in oamenii cu care vorbesc, in deciziile pe care le iau.

luni, 8 iunie 2009

Pragmatic si concret

Ce atata visare, domnule?
Fapte. Fapte si realizari. Intamplari concrete. Dovezi.

Cine mai sta sa simta, sa intuiasca, sa descopere? Zi exact ce doresti, ce ai, cine esti. Lasa-ma cu prostiile astea de printesa intr-un castel de poveste. Lasa dorintele ascunse, genele lungi, inchipuirile, sperantele.

Unde mai incape atata melancolie? Nu vezi cata treaba ai? Si cate mai ai de bifat? Azi cate check-uri ai dat? Doar atat? Dezamagitor. Serios, tu cum poti sa te uiti in oglinda? Nu, nu ca sa iti zambesti pudrandu-ti nasul. Ca sa te autoevaluezi. Sa iti dai si tu seama cat de eficienta esti. Sau nu esti.

Replici, saluturi, realism, maturitate. Realizari. Succes.
Serios? Hai ma...

miercuri, 3 iunie 2009

For the ones falling in love

For the idealistic ones, the ones that believe in sweet kisses, warm hands holding each other, sofa dreaming kind of people.

For the few ones that still smile seeing old couples holding hands. For the ones that make surprises, hug for no reason, forgive with no apologies.

For the beautiful ones who look out the window in the morning or late in the night, who wish upon a star, who recite poems over the phone, who dance in their houses in the middle of the night.

I'm thinking right in this moment about the lucky ones. The smart ones. The ones that love again. Believe again. The ones that truly, truly believe.

Realize