Cantecul asta al lui Brandi Carlile incepe ca o melodie pentru copii. Simplu, parca ar fi existat de cand lumea. Parca o poti crea si fara instrumente muzicale. Firesc.
Si vorbeste despre cum poti sa te pierzi uneori. Printre drumuri, telefoane, zambete mai mult sau mai putin sincere, cuvinte, intrebari si mai ales raspunsuri.
E bine sa tii contactul cu tine. Si cu oamenii care conteaza pentru tine si pentru care tu contezi. Care sunt acolo pentru tine si dupa ce trece primul val de compasiune sau primul val de urale. E bine sa iti amintesti ca cineva se ingrijoreaza cand nu esti in patul tau noaptea tarziu, cand stranuti sau te doare capul. E bine sa dai un telefon, sa iesi la o plimbare, sa imbratisezi, sa vorbesti cu oamenii astia care sunt ai tai. Si tu esti a lor.
In plus, cateodata un pas inapoi nu inseamna retrogradare. Poate sa iti arate un drum mai bun, pe care il pierdusesi din vedere. Inainte nu e neaparat cea mai buna solutie. Si nici cea care te face fericit.
Sfatul meu: have a break. take a walk. look up (daca vezi un tavan alb, iesi urgent afara. blue is soo much better) Si gandeste-te: ce am facut azi m-a facut fericit? ma va face fericit si maine?
Daca sunt momente in care ti se pare ca ai vrea sa fii in alta parte, cu altcineva, facand altceva, du-te, suna, fa-o.
Asta e sfatul meu pentru mine. Si pentru cine mai simte asta din cand in cand.
2 comentarii:
Chiar asa. Cum de nu esti in patul tau la ora asta?
:)) :*
Trimiteți un comentariu