vineri, 25 ianuarie 2008

Bubbly

Ne-am despartit. In seara asta, pe messenger. Tocmai le-am spus si lor si imi vine sa plang.

A fost asa frumos. Ne-am cunoscut prin fratele meu, eu l-am abordat, i-a placut stilul meu si de atunci suntem impreuna. Am descoperit parti mai putin bune unul la celalat, am impartasit perioade grele sau bucurii. M-a inteles mai intotdeauna, insa azi am spus stop.

Imi tot repet de cateva ore: It's the right thing to do, it's the right thing to do. Sper ca e. Intr-adevar, nu era alta solutie, intr-adevar, imi va fi tare dor, intr-adevar, a zis ca ma pot intoarce oricand. Dar oare chiar pot? M-am gandit la asta. Cum iei de la capat o relatie si asa fragila? Cum iti asumi enorma responsabilitate ca things will work out this time?

Incerc sa ma gandesc la lucruri pe care le-am castigat din experienta asta. Sa centralizez ce am invatat. Insa imi vin in minte numai lucrurile de care imi va fi tare dor. Lucruri pe care le pierd.

Se mai termina lucrurile, nu putea dura o vesnicie, vorba Ilincai.

Sa nu inchid pana nu clarific ceva: postul asta nu are nici o legatura cu baietii :) Insa da, e despre atasament, iubire, corectitudine, renuntare.

Si melodia e cantata de Colbie Caillat.

ideea era: Multumesc, bookblog!

miercuri, 16 ianuarie 2008

Late Morning Lullaby

Pentru prima oara de cand am blogul asta, incep sa scriu fara un scop sau fara o tema anume. Nu stiu despre ce e postul asta.

As putea fi previzibila si sa scriu despre cum am fost internata in spital zilele astea. Si cum acum sunt in perioada de get back to life. Cum mananc des si putin ca bebelusii, supa, morcov, branza. As putea sa scriu de rau de sistemul medical din Romania sau sa descriu ce ingrozitor e sa ai o groaza de injectii si sa fii imobilizat la pat. Sa depinzi tare de altii. Dar e deprimant, nu?

Am sa scriu insa despre omizi. De ce? Pentru ca l-am intrebat pe fratele meu despre ce sa scriu, asta acum vreo 7 zile. A zis "omizi" :) Ii datorez un post despre omizi, deci, nu?

Mie nu imi plac omizile. Au prea multe picioare, au puf si se taraie. Ingrozitor. Dar imi plac fluturii. Si astia, dupa cate stiu eu, de acolo se trag, din pufoseniile taratoare. Hm, dar si asta e cam previzibil. Ca lucrurile frumoase necesita timp sa ti se dezvaluie, bla bla.

Oare ce inseamna lullaby? Nu vreau sa stiu sau sa caut ce inseamna de fapt lullaby. Pentru mine e asa un cuvant de frumos. Imi imaginez o stare cand aud cuvantul asta. O stare usor de descris ca fericire, o fericire calma si calda, asa. O zi de primavara in care citesti o carte frumoasa pe cuvertura ta galbena si soarele iti bate incet pe obraji si draperiile tale verzi arata mai verzi ca niciodata. That's lullaby. My lullaby.

And remember: acesta a fost un post despre omizi :) Ok?