Viva la vida

My life is getting back on track. Proiecte predate, ordine in camera, zambit frumos la bunici, cont de facebook :) Si urmeaza lucrurile mari.

De astazi in 6 luni implinesc 22 de ani.
It feels a lot, pentru ca simt ca vreau sa mai fac inca atat de multe. Si na, am timp, se zice, dar vreau sa am mai multa grija cum anume il folosesc.
So 2009 resolutions, coming right up:

- sa imi iau permisul de conducere
- sa merg cu bicicleta mai des - 1 data pe saptamana, cel putin primavara si vara
- sa incep un blog/ mail/ alta metoda tehnologica de a tine legatura cu my 2 best friends
- sa merg in vizita la frate-miu, in Amsterdam
- sa iau licenta cu bine
- sa incep sa scriu cartea pe care am promis ca o scriu
- sa las in urma o echipa eficienta si pasionata
- sa ma hotarasc si sa fiu multumita cu decizia luata: inca un an in Iasi sau... nu?
- sa urc pe munte, pana sus sus in varf, cu picioarele mele - si da, in ritmul meu :D
- sa citesc inca cel putin o carte clasica

rezolutiile astea sunt mai mult pentru urmatoarele 6 luni :) Well, adica pana la 22 de ani.
Toate panzele sus :D

Out is through

Cantecelul asta zice ca the only way out is through
Si o zice foarte bine.

Incerc sa ma ascund zilele astea. De toata lumea, pentru ca simt ca daca ma apuc sa vorbesc cu cineva, incep sa plang.
Insa de ce ar fi asta un lucru rau?

Poate tot ce avem nevoie sa facem, pentru a ne elibera de nesiguranta, esec, dezamagire, rusine, singuratate, este sa mergem prin sentimentele astea, cu capul sus, cu zambetul pe buze, cu oamenii dragi alaturi. In primul rand insa, cu noi insine alaturi.

Fa primul pas!
Incepe discutia aceea de care iti e frica.
Zambeste cand tot ce vrei sa faci e sa taci. Zambeste pentru ca va schimba cursul unor evenimente. Va schimba o cearta intr-o discutie. O tacere dureroasa intr-un moment emotionant.

Oamenii imi spun tot felul de lucruri. Ca sunt puternica sau ca ar trebui sa fiu mandra de mine. Insa la sfarsitul zilei, ceea ce conteaza este ce imi spun eu mie. Ce am facut eu pentru mine. Cum am invatat eu din ceea ce a fost, cum am trecut eu peste. Unde anume ma aflu. Unde imi doresc sa merg in continuare.

So, girlie, ia si impaca-te. Incepe cu tine. Impaca-te cu gandurile si dorintele si asteptarile tale. Se zice ca e un an nou, un bun prilej sa faci asta.
Impaca-te cu oamenii pe care i-ai indepartat pentru ca te iubesc. Si pentru ca pe ei nu ai vrea sa ii dezamagesti, de aia alegi sa te ascunzi.
Impaca-te cu oamenii carora le datorezi explicatii.
Impaca-te cu oamenii de la care astepti explicatii.
Impaca-te cu cei carora mai ai sa le spui lucruri, cei carora le datorezi cumva un multumesc.

Impaca-te cu deciziile luate, momentele petrecute, trecutul, viitorul. Impaca-te cu ziua de astazi si fa tot ce poti mai bine ca sa te impaci cu tine in fiecare zi.

It's time to start again. And the only way to do it is to walk through today.

It's a kind of magic

In seara asta am ramas surprinsa.

A nins in seara de Ajun, de parca vocea si dorinta a mii si mii de oameni, la un loc, a facut sa se intample asa.

Ce simplu e. Nu ne dorim bani, haine, jucarii. De fapt, tot ce ne dorim e zapada, zambete, imbratisari, momente, emotii, caldura.

Astazi ii ziceam mamei, in goana pregatirilor care pe mine una nu ma incanta f mult: Ce atata cozonac, pregatiri, cadouri. Avem cateva zile doar ale noastre. Putem foarte bine sa mancam sandwish-uri si sa ne iubim :)

Tot ce imi doresc e sa am parte de oameni dragi, cu adevarat dragi, langa mine. Sa fac surprize cum e un mic dejun copios, un glob special, o scrisoare, un telefon. Sa beau ciocolata calda cu scortisoara, sa ma uit la filme de Craciun, sa dorm si sa citesc.
Si sa ma gandesc de doua ori inainte de a spune ceva rautacios sau nepotrivit. Sa zambesc cat pot de des, sa fiu linistita si vesela. Sa petrec timp cu persoane importante. Sa multumesc celor care au facut 2008 un an minunat!

Uitandu-ma la filmuletele astea doua, zambesc involuntar, imi dau seama cat de asemanatori suntem si totusi cate diferente mici, adorabile, ne fac sa fim unici.
Doua intrebari frumoase, raspunsuri pe masura, natural, calm, uman. O lume intreaga de oameni frumosi.
Din New York si din Brooklyn

Destinations are where we begin again

Imi bate inima tare de o ora incontinuu.
Simti ca traiesti cand esti puternic si mai ales simti ca traiesti cand esti coplesit de emotii, cand nu mai esti puternic, cand plangi dintr-un sentiment de mandrie, frica, entuziasm, anticipatie, incredere.

Curaj.
Sa spui ce vrei. Sa recunosti ca nu le stii pe toate. Sa recunosti ca ti-e frica, dar asta sa nu te opreasca. Sa oferi increderea ta cuiva. Sa continui sa crezi, ca un schior in panta, sa crezi, sa crezi tare tare din tot sufletul si sa nu te opreasca nimic.
Sa fii prost. Sa gresesti, sa spui prostii, sa minti, sa te porti ciudat. Sa recunosti si sa inveti din asta.
Nu cred in oameni perfecti. Cred ca aia sunt cei carora le e cel mai frica sa greseasca sau sa ii vada altii ca au gresit. Cred ca aceia sufera cel mai tare cand nu reusesc, pentru ca li se demonstreaza ca nu sunt perfecti si asta e de neconceput pentru ei.

Pot sa plang si sa fiu neincrezatoare si sa ma simt mica mica.
Pot pentru ca stiu cum e sa te-a joci de fetita emotionala, de-a omul serios si matur, de-a copilul responsabil. Si stiu cum sunt, stiu cum imi doresc sa fiu.
E bine sa incerci, asa iti dai seama cine esti tu pana la urma. Cum poti spune ca tu esti un om serios si matur, daca nu te-ai jucat niciodata cu un carut de cumparaturi prin BILLA? Nu stii cum e, nu stii daca ti s-ar potrivi, nu poti nega ceva ce nu cunosti.

E asa frumos sa te uiti la tine si sa fii mandru. Sa ti se para ca esti din ce in ce mai impacat cu tine, mai sincer, mai tu. Si sa te lasi sa fii.

Vine Craciunul si imi bate inima tare tare. E cel mai frumos sentiment.