Semne

Nu contenesc să mă mir şi să mă bucur şi să spun la toată lumea cât mă încântă coincidenţele din viaţa mea. Şi, de când devin din ce în ce mai sigură de puterea divină, încep să cred în semne. Şi mă bucur şi mă liniştesc de fiecare dată când lucrurile se aşează de la sine. Şi aleg să trăiesc cu toată forţa când primesc ajutor din locuri neştiute, neimaginate, nebănuite. Când primesc un semn mic din senin. Call me crazy or whatever you like, dar eu cred. Şi aleg să trăiesc în forţă. Din nou.

O melodie care îţi dă speranţă.
Un film pe care îl afli din greşeală şi simţi că abia aştepţi să îl vezi, deşi referinţele nu sunt extraordinare. Un film care e despre momentul în care te afli tu. Un film care e pentru tine, exact acum.
O piesă de teatru care îţi calmează sufletul.
Un cuvânt frumos, un mesaj cald, o după-amiază printre amintiri şi gânduri.
Şi lucrurile încep să se aşeze şi tu zâmbeşti din nou, într-un moment banal, trecând pe lângă dulapul pe care îl ştii demult, prin camera pe care o ştii demult. Un zâmbet sincer, din suflet, doar al tău pentru tine.

Şi o concluzie care îţi răsună în cap: What you do with your life is just one-half of the equation. More importantly it's who you're with when you're doing it.
Daca e aşa, eu sunt sigură de un lucru: nu vreau să trăiesc pe jumătate.

Şi melodia asta mă încântă cel mai mult pentru primul vers, cel cu driving away. Ce-aş conduce şi eu uneori către locuri verzi şi întinse!

O zi întreagă să avem!