Ok, incep prin a anunta ca melodia (cantata de Vank pentru cei interesati) nu are nicio legatura cu postul. Asta in primul rand pentru ca melodia e despre iubire si postul asta nu are nici cea mai vaga idee despre ce este. Ma intreaba multi ce mai fac aici (in Rusia pentru cei interesati), ma roaga prietenii sa le scriu, la toti sau la fiecare in parte, ma mustra constiinta sa astern pe hartie tot ce se intampla ca sa nu uit. Si miile de ganduri imi umplu capul si nu ma lasa uneori sa ma bucur de miile de lucruri noi pe care le traiesc. Asa ca am hotarat sa deschid blogul. Sa il redeschid. Sa scriu. Orice.
Sunt la KFC, in centrul orasului Ufa, locul unde ma aflu de 2 saptamani si pana pe 7 octombrie. Sunt in Rusia, da. Si voi fi tot in Rusia pana pe 17 octombrie, dupa ce voi fi vizitat Sankt Petersburg si Moscova impreuna cu Yusuf, un indonezian aflat aici cu acelasi scop ca si mine.
Ok, sa o iau mai usor.
Am vrut sa schimb ceva in jurul meu. Am intrat in AIESEC si m-am gandit ca asa am sa pot. Am hotarat acum cateva luni sa merg intr-o tara unde e nevoie de voluntari ca mine. Am hotarat sa ma ocup de educatia tinerilor privind HIV. Am hotarat sa merg in Rusia pentru ca am vrut sa ma provoc, sa nu imi fie usor, sa merg acolo unde e nevoie de tineri entuziasti. Si pentru ca am vrut sa simt spiritul rus asa cum l-am citit in Anna Karenina. Si pentru ca am vrut sa vad Moscova, recunosc :)
So here I am, in Ufa, inconjurata de tineri ca mine, din Ucraina, Indonezia, Malayesia, China, Turcia, Polonia, Japonia. Si totusi singura. Insa nu neaparat singura ci pe picioarele mele. Reinvat sa comunic (pentru ca nu inteleg absolut nimic din literele chirilice de pe magazine, autobuze, alimente), invat sa gatesc, invat sa am grija de bani si sa imi gasesc singura drumul spre casa. Reinvat sa imi fac prieteni si sa fiu eu cu cei din jur. Invat pentru prima oara sa nu ma atasez de oameni, sa nu am nevoie sa ma atasez neaparat de ei. Invat sa fac ce vreau eu, cand vreau eu, nu sa depind neaparat de altii. Sa spun ce cred si sa nu ma las influentata.
Incerc sa gasesc semnificatie si substanta in ceea ce fac, in discutiile pe care le port. Aflu povesti de viata de la oameni pe care abia ii cunosc. Incerc sa ii cunosc mai bine. O, Doamne, incerc sa trec de bariera lingvistica atat de enervanta. Insa pe unii oameni ii simti fara cuvinte, ii simti din zambet si privire :) Eu asa cred.
Ma simt responsabila pentru Romania de aici, de departe. Ma simt responsabila sa reprezint Romania. Incep chiar sa o apreciez mai mult. Am dansat ciuleandra in piata principala din Ufa, impreuna cu localnicii, in cadrul unui festival in care am vorbit mai mult despre Romania decat am vorbit in toata viata mea! Si mi-a placut mult! Si vreau sa avem grija ce spunem si cum spunem, pentru ca avem o tara asa frumoasa. It's all about branding.
Mi-e dor. Dar un dor suportabil, totusi. Ceea ce e bine. Pentru ca mi-am propus ca aici sa fie despre mine si despre ce vreau eu sa fac. Sa imi indeplinesc scopul. Si ce daca uneori te simti singur? Bucura-te de fiecare emotie. Bucura-te de tine. Si abia apoi ai sa te bucuri cu adevarat de tot ce e in jurul tau.
Hm. Zambesc :)
7 comentarii:
Sa ai parte de cat mai multe zambete si de acum inainte! ;-)
Si sa nu uiti sa ne mai spui si noua din cand in cand ce te-a facut sa zambesti...
And please just the same but ih english)))
Dima and Oleg))))
Superb! Sper sa ai o experienta minunata acolo, ca sa ne mai poti delecta si pe noi din cand in cand cu franturi din ea :) Felicitari pentru curajul de-a face pasul asta, pentru proactivitate, pentru posturile tale minunate si pentru toate lucrurile care te fac sa fii tu ;)
:) :)
I am proud! People there are lucky to be working with you. I know I was...Keep writing so that we stay posted.
Noi suntem tare mandri de tine si de ceea ce faci,... inca de cind ai inceput sa fii aiesec'er,... si iti dorim mult succes si sa treaca timpul acolo repede si frumos si ,... stii tu :)
Trimiteți un comentariu