Ne-am despartit. In seara asta, pe messenger. Tocmai le-am spus si lor si imi vine sa plang.
A fost asa frumos. Ne-am cunoscut prin fratele meu, eu l-am abordat, i-a placut stilul meu si de atunci suntem impreuna. Am descoperit parti mai putin bune unul la celalat, am impartasit perioade grele sau bucurii. M-a inteles mai intotdeauna, insa azi am spus stop.
Imi tot repet de cateva ore: It's the right thing to do, it's the right thing to do. Sper ca e. Intr-adevar, nu era alta solutie, intr-adevar, imi va fi tare dor, intr-adevar, a zis ca ma pot intoarce oricand. Dar oare chiar pot? M-am gandit la asta. Cum iei de la capat o relatie si asa fragila? Cum iti asumi enorma responsabilitate ca things will work out this time?
Incerc sa ma gandesc la lucruri pe care le-am castigat din experienta asta. Sa centralizez ce am invatat. Insa imi vin in minte numai lucrurile de care imi va fi tare dor. Lucruri pe care le pierd.
Se mai termina lucrurile, nu putea dura o vesnicie, vorba Ilincai.
Sa nu inchid pana nu clarific ceva: postul asta nu are nici o legatura cu baietii :) Insa da, e despre atasament, iubire, corectitudine, renuntare.
Si melodia e cantata de Colbie Caillat.
ideea era: Multumesc, bookblog!
vineri, 25 ianuarie 2008
miercuri, 16 ianuarie 2008
Late Morning Lullaby
Pentru prima oara de cand am blogul asta, incep sa scriu fara un scop sau fara o tema anume. Nu stiu despre ce e postul asta.
As putea fi previzibila si sa scriu despre cum am fost internata in spital zilele astea. Si cum acum sunt in perioada de get back to life. Cum mananc des si putin ca bebelusii, supa, morcov, branza. As putea sa scriu de rau de sistemul medical din Romania sau sa descriu ce ingrozitor e sa ai o groaza de injectii si sa fii imobilizat la pat. Sa depinzi tare de altii. Dar e deprimant, nu?
Am sa scriu insa despre omizi. De ce? Pentru ca l-am intrebat pe fratele meu despre ce sa scriu, asta acum vreo 7 zile. A zis "omizi" :) Ii datorez un post despre omizi, deci, nu?
Mie nu imi plac omizile. Au prea multe picioare, au puf si se taraie. Ingrozitor. Dar imi plac fluturii. Si astia, dupa cate stiu eu, de acolo se trag, din pufoseniile taratoare. Hm, dar si asta e cam previzibil. Ca lucrurile frumoase necesita timp sa ti se dezvaluie, bla bla.
Oare ce inseamna lullaby? Nu vreau sa stiu sau sa caut ce inseamna de fapt lullaby. Pentru mine e asa un cuvant de frumos. Imi imaginez o stare cand aud cuvantul asta. O stare usor de descris ca fericire, o fericire calma si calda, asa. O zi de primavara in care citesti o carte frumoasa pe cuvertura ta galbena si soarele iti bate incet pe obraji si draperiile tale verzi arata mai verzi ca niciodata. That's lullaby. My lullaby.
And remember: acesta a fost un post despre omizi :) Ok?
As putea fi previzibila si sa scriu despre cum am fost internata in spital zilele astea. Si cum acum sunt in perioada de get back to life. Cum mananc des si putin ca bebelusii, supa, morcov, branza. As putea sa scriu de rau de sistemul medical din Romania sau sa descriu ce ingrozitor e sa ai o groaza de injectii si sa fii imobilizat la pat. Sa depinzi tare de altii. Dar e deprimant, nu?
Am sa scriu insa despre omizi. De ce? Pentru ca l-am intrebat pe fratele meu despre ce sa scriu, asta acum vreo 7 zile. A zis "omizi" :) Ii datorez un post despre omizi, deci, nu?
Mie nu imi plac omizile. Au prea multe picioare, au puf si se taraie. Ingrozitor. Dar imi plac fluturii. Si astia, dupa cate stiu eu, de acolo se trag, din pufoseniile taratoare. Hm, dar si asta e cam previzibil. Ca lucrurile frumoase necesita timp sa ti se dezvaluie, bla bla.
Oare ce inseamna lullaby? Nu vreau sa stiu sau sa caut ce inseamna de fapt lullaby. Pentru mine e asa un cuvant de frumos. Imi imaginez o stare cand aud cuvantul asta. O stare usor de descris ca fericire, o fericire calma si calda, asa. O zi de primavara in care citesti o carte frumoasa pe cuvertura ta galbena si soarele iti bate incet pe obraji si draperiile tale verzi arata mai verzi ca niciodata. That's lullaby. My lullaby.
And remember: acesta a fost un post despre omizi :) Ok?
miercuri, 2 ianuarie 2008
sâmbătă, 29 decembrie 2007
Afterglow
Am in minte demult ideea postului asta, insa n-am gasit si nu stiu inca the way to say it.
Nu vreau sa fie o insiruire de "de ce-uri". Insa ma intreb.
Cum se face ca deseori traim in umbra a ceva ce a trecut. Ca stralucirea asta de care tot vorbesc si INXS in melodie o descoperim tot timpul abia dupa. Ca lucrurile frumoase din viata noastra ne fac sa fim tristi si sa tanjim dupa ele. Pentru ca dispar si ne iau si parti din noi cu ele. Partile esentiale, that is.
Stii ce? Ia aduna-ti toate gandurile si partile din tine si get yourself together. Incearca sa gasesti un "beforeglow" pe care sa il cauti si sa il urmezi. Lucrurile frumoase din viata nostra nu sunt toate mari sau shinny. Unele sunt chiar in fata noastra si sunt mici mici de tot, dar stralucesc domle' al naibii de tare si frumos. Si nu vorbesc de bradul de Craciun.
Si tu ai un scop in viata. Exact scopul pe care vrei sa il ai. Sau o fi cel pe care inca nu stii ca il ai. But there is one. Si da, chiar si tu ai un beforeglow si un afterglow. Si tu faci parte din viata altora, cum ei fac parte din viata ta. Si fiecare cuvant al tau conteaza.
Nu vreau sa tin predici de viata. Niciodata nu mi-a placut chestia asta. Insa e simplu: afterglow poate merge, o zi, o saptamana, 3 luni, un an. But enough is enough. Stralucirea asta o gasesti in multe lucruri, daca incepi sa cauti. Incet, constient, cu rabdare.
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult ideea cu beforeglow. Much better.
Un mic insight in my life: de cateva luni, tot ma uit la ceas la fix, des si de multe ori pe zi. Din greseala, bineinteles. Singura concluzie plauzibila si convenabila e ca ma iubeste :)
Nu vreau sa fie o insiruire de "de ce-uri". Insa ma intreb.
Cum se face ca deseori traim in umbra a ceva ce a trecut. Ca stralucirea asta de care tot vorbesc si INXS in melodie o descoperim tot timpul abia dupa. Ca lucrurile frumoase din viata noastra ne fac sa fim tristi si sa tanjim dupa ele. Pentru ca dispar si ne iau si parti din noi cu ele. Partile esentiale, that is.
Stii ce? Ia aduna-ti toate gandurile si partile din tine si get yourself together. Incearca sa gasesti un "beforeglow" pe care sa il cauti si sa il urmezi. Lucrurile frumoase din viata nostra nu sunt toate mari sau shinny. Unele sunt chiar in fata noastra si sunt mici mici de tot, dar stralucesc domle' al naibii de tare si frumos. Si nu vorbesc de bradul de Craciun.
Si tu ai un scop in viata. Exact scopul pe care vrei sa il ai. Sau o fi cel pe care inca nu stii ca il ai. But there is one. Si da, chiar si tu ai un beforeglow si un afterglow. Si tu faci parte din viata altora, cum ei fac parte din viata ta. Si fiecare cuvant al tau conteaza.
Nu vreau sa tin predici de viata. Niciodata nu mi-a placut chestia asta. Insa e simplu: afterglow poate merge, o zi, o saptamana, 3 luni, un an. But enough is enough. Stralucirea asta o gasesti in multe lucruri, daca incepi sa cauti. Incet, constient, cu rabdare.
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult ideea cu beforeglow. Much better.
Un mic insight in my life: de cateva luni, tot ma uit la ceas la fix, des si de multe ori pe zi. Din greseala, bineinteles. Singura concluzie plauzibila si convenabila e ca ma iubeste :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)