Vocea unei generaţii întregi, aşa cum pentru mine Pasărea Colibri reprezintă de fiecare dată formaţia care mă face să mă simt tânăr revoluţionar, care ascultă muzica interzisă la casete şi citeşte biblioteci întregi de cărţi cu gândul la libertate şi o lume nouă. Ai mei acum 25 de ani.
Aşa...
Astăzi urma să fie prima zi din restul vieţii mele, cum zice poetul, însă totul a mers un picuţ pe dos. Sistemul medical, frigul, înghesuiala, instalat Windows eşuat, copiii neobrăzaţi care în final au strigat după mine că mă îmbrac ca o doamnă (da, exact!). În fine, se apropia sfârşitul zilei şi efectiv mă chinuiam să găsesc frumosul în jur. Ceea ce face iniţiativa chiar mai utilă decât credeam, se pare.
Şi apare întâlnirea cu...ea :) O lumină şi un zâmbet.
Ea e motivul pentru care am stat la semafor de două ori să aştept să se facă verde. Pentru ca nu puteam să plec in mijlocul schimbului de cuvinte, priviri, pentru că nu vroiam să rup in niciun fel mica legatură de câteva secunde inimitabile ce s-a creat atunci pe loc între noi.
Azi mi-a tăiat răsuflarea pur şi simplu neputinţa fizică de a mă desprinde dintr-un moment special, deşi frigul, graba şi chiar verdele de la semafor spuneau: GO!
Să tot ratăm semafoare pentru momente de frumos!
3 comentarii:
Salve!
Trebuie sa dezlegi misterul, eu sunt in ceata! (la propriu si la figurat, in Belgia a inceput sezonul ploios..sau poate vremea a revenit la normal:)
Deci, cine sau ce era ea?
eu as vrea sa cred ca ea e primavara, sau ea esti de fapt tu...sau te-ai intors putin pe dos din Egypt si acum iti place fetele...:)))
Nu aveam intenţia să creez mistere :) Dar draguţ oricum.
E o fată cu un suflet tare bun care mi-a arătat că totuşi nu poate trece nicio zi fără frumos în jur.
Zazu, dragă, nimic fundamental nu s-a schimbat :) Nici la mine si nici la tine, din câte văd!
Trimiteți un comentariu