sâmbătă, 19 martie 2011

Perspective

Aş fi vrut să surprind momentul frumos de azi într-o fotografie, aşa de expresiv mi-a părut.

Un tată şi fiului lui de 4-5 ani fug să prindă autobuzul. Se ţin de mână şi aleargă din toate puterile.
Tatăl vizibil stresat se încruntă, se forţează, îi observi crisparea pe chip.
Fiul, în tandem cu tatăl său şi totodată oarecum agăţat de mâna acestuia, îţi arată cel mai larg şi entuziast zâmbet posibil. Zici că zboară şi că toată fericirea lumii e în fuga aceasta. El şi eroul lui, TATA, au de îndeplinit o misiune şi sentimentul acesta e o imensă sursă de energie. Se bucură de fiecare salt forţat.

Ajung la timp şi fiecare simte fericirea reuşitei în felul său.
Copilul râde şi se bucură privindu-l pe eroul său în ochi.
Tatăl...compostează biletul grăbit.

Copiii ne pot arăta viaţa din clipe. Trebuie doar să ne oprim să îi ascultăm. Restul e simplu.

Niciun comentariu: