Când se lasă tăcerea peste un dialog, e simplu să faci o glumă, să piperezi cu o ironie. Se destinde atmosfera sau ceva de genul ăsta, nu? Observ din ce în ce mai des asta, cum ne urâţim unii pe alţii şi aproape că nici nu ne mai vedem cu adevărat.
Poate e momentul să ne oprim următoarea dată când ne vine să criticăm sau să râdem de celălalt. Atâta tot încercăm să ne schimbăm unii pe alţii, că uităm să ne apreciem unii pe alţii.
Văd oameni frumoşi zilnic, am să le-o spun mai des. Şi următoarea critică am să o schimb într-un compliment. Este atât de mult calm, curaj, valoare, frumuseţe în cei din jur, încât e pur şi simplu pierdere de vreme să stăm să vedem urâtul din ei.
Azi am cunoscut un om frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu