Despre ipocrizie si alti demoni

Sa fim seriosi. Toti suntem ipocriti intr-o mai mica sau mai mare masura.
Iubim ca sa fim iubiti.
Afisam un zambet suav si inghetat cand intalnim pe strada persoane care ne saluta, insa carora le-am uitat si numele.
Incurajam ca sa primim energii pozitive inapoi.
Intrebam "ce faci" ca pretex la "stai sa iti zic EU ce mai fac, ce am patit, ce am gandit".
Ne afisam sinceritatea ca scut sau duritatea ca arma.
Ne bucuram cu glas tare si in acelasi timp dispretuim in soapta.

Sunt mandra de tine si am incredere in ce urmeaza. Insa, cand reusesti sufar si cand lucrurile nu iti ies, ceva in mine se aprinde.
Stii ce? Sa fim seriosi.

Epilog

N-am reusit sa creez un post inchegat. Am doar ganduri razlete si invartite.

Anul acesta am invatat sa iubesc. Am invatat sa spun "te iubesc", de la o persoana de la care n-as fi crezut mai demult ca as putea sa invat asta. Si nu, nu e un tip.

Am invatat, incet, incet, sa imbratisez. Si tin minte 3 imbratisari care m-au ajutat sa ajung in punctul acesta, in care le ofer si le primesc deschis, cand simt nevoia. E un moment asa magic cand iti unesti simplu si firesc trupul de al celuilalt, cand inchizi ochii si simti caldura clipei respective. Simti ca sunteti acolo doar voi doi si prietenia - fie ea de moment, ce va leaga.

Azi am participat la un FlashMob. Mai exact am "inghetat" 3 minute in Piata Unirii - impreuna cu un grup de vreo 20 de voluntari. Trecatorii au avut reactii dintre cele mai distractive. Mi-a placut tare. Si la fel cerceii cumparati din bani imprumutati, si inghetata, si rasetele. Imi era dor de tine. Imi place de mine cu tine :) Si, din nou, poate dezamagim fanii, nu e vorba de un tip.

Azi am fost cu bunicii si parintii in parcul Expozitiei, in Copou. Primaria i-a invitat pe bunici sa sarbatoreasca 50 de ani de la casatorie. Sincer, am cautat toata ziua cuvintele alea potrivite care sa descrie ce a fost si ce am simtit. Un gol mare in stomac, un zambet larg larg pe fata, un buchet de flori care a surprins-o pe bunica, un dans neterminat, un cantec prelungit, un mic - bineinteles, "fiecare familie e o poveste, fiecare dintre dumneavoastra sunteti un roman". Bunici, cate doi, cate unul, cu sau fara nepoti. Seriosi, jucausi, mai incet sau mai repede, i-am admirat si i-am iubit pentru o secunda pe toti.

Ziua asta a fost despre perfectiunea imperfectului. Nu am o viata de film. Nici o familie de film. Ne iubim, ne certam, ne inghitim sau poate nu tot timpul, unul altuia fixatiile. Nici intamplarile mele nu sunt perfecte. Nici prieteniile nu raspund tot timpul la telefon. Insa imperfectul acesta are perfectiunea lui.

Important e ca am invatat sa spun "te iubesc", nu?
Tu cand ai zis ultima oara?

Ce scuze mai putem gasi?

Ma gandeam zilele astea la scuze. Si ca ne gasim deseori o gramada de motive sa nu facem o gramada de lucruri. Ne pacalim cu grija si pe noi si pe ceilalti. Sentimentul insa, atunci cand scapi de comoditatea scuzelor si iei actiune, e priceless.

M-am inscris in MaiMultVerde.ro. E o organizatie care inca ma surprinde prin eleganta cu care sustine dezvoltarea durabila, intr-o tara unde oamenii gasesc nenumarate scuze: "nu am unde recicla", "nu am timp" - asta ma face sa ma dau de 3 ori peste cap de fiecare data cand o aud, sau binecunoscutul "lasa-ma dom'le, nu vezi ca eu am probleme mai importante" - serios? cam ce e mai important pentru tine decat protejarea lumii in care traiesti, tu si alti 6 miliarde ca tine.

Va invit sa nu ne scuzam. Avem unde, avem cum, timp exista garantat pentru toate, pe rand.

mesajul e urmatorul:
Vrei să scapi de calculatorul stricat, de televizorul sau radioul vechi şi nu ai unde să le arunci? În luna mai, poţi recicla DEEE (deşeurile de echipamente electrice şi electronice) în Iaşi la Şcoala "Carmen Sylva" din Aleea Ghica Vodă nr 24, Iaşi , şcoală înscrisă în programul de colectare selectivă a deşeurilor "VERDIS".

Contactează profesorul coordonator Mariana Dinter pe adresa dinter.mariana@yahoo.com ca să afli cum poţi ajuta elevii ieşeni să colecteze DEEE şi să câştige competiţia la care concurează alături de şcoli din cinci oraşe ale ţării.Vei câştiga şi tu un mediu mai sănătos, mai puţin poluat!

Şcoala din Iaşi s-a calificat în etapa a doua a concursului Verdis, organizat de MaiMultverde şi Asociația Eco Tic, alături de şcoli din Cluj-Napoca, Braşov, Bucureşti şi Galaţi, după ce a fost premiată cu 1000 de euro pentru acţiunile ecologice şi cantităţile de deşeuri strînse.

Ajută şi tu elevii din oraşul tău să câştige marea finală. Predă şcolii deşeurile electrice şi electronice care nu-ţi mai folosesc!

Ei, ne scuzam?

One

Fiecare din noi e singur, in final.
Spui rautati cand defapt vrei sa ceri iubire. Nu stii sa recunosti ca ai gresit. Nu stii sa ierti.

N-ai plange la nesfarsit daca ti-ai da seama ca oamenii sunt, de fapt, fundamental rai? Eu am crezut toata viata ca oamenii sunt buni. Fundamental buni. Ca asa au fost creati, asa s-au nascut.
Uneori imi vine greu sa mai cred in asta. Uneori imi vine greu si pentru ca ma observ pe mine. Uneori simt rautatea altora ca un cutit. Si tremur de parca toate tristetile lumii sunt intr-o privire. Si privirea aia e indreptata spre mine.

Cat de prost poti sa fii ca sa te certi cu cineva doar pentru ca ti-e greu sa recunosti, sa ierti, sa admiri, sa iubesti?
Uneori privirea unui necunoscut poate durea mai tare decat privirea mamei tale. Pentru ca te simti neputincios, neindreptatit, dezamagit de toti oamenii lumii pe care ii credeai buni.

Asteptam, tot asteptam atatea de la altii.
Draga mea, in final toti suntem singuri.

azi ascultam Scrisoare de bun ramas - Pasarea Colibri si suntem personali