Perfect.
Joi, 10 aprilie 2008. Concert Vama, mai exact Tudor Chirila si 4 omuleti tari. Perfect. Desi am stat 2 ore sa asteptam, a meritat pe deplin, peste deplin chiar. Am sarit la unison cu oameni necunoscuti, am cantat din toti plamanii, am zambit cu toata fata, am aplaudat pe bune. Mi-au revenit in minte imagini din adolescenta, mi-au venit in minte imagini despre lucruri care inca nu s-au intamplat, despre locuri pe care nu le-am vazut, despre lucruri pe care nu le-am mai simtit in ultima vreme. Concertul asta s-a jucat in cel mai placut mod cu simturile si gandurile mele. Mi-a placut la nebunie. Epilog. Show. Creatie. Zambete. Lacrimi? :) Eh, zicea ceva de iubire, poate de asta.
Si poate cel mai tare lucru a fost ca am impartit concertul asta cu singura persoana cu care mi-ar fi placut sa il impart.
Perfect.
Sambata, 12 aprilie 2008 Dimineata lenesa, soare, primavara. Probleme, solutii, zambet pe buze, no worries, greselile ne ajuta sa invatam, nu? O plimbare de o ora poate, poate mai putin, timpul e mult prea irelevant. Zambete din nou :) O fi ceva cu zambetele astea, ceva chimic sau beyond, dar aduc o stare de fericire mult prea pregnanta ca sa nu fie adevarat. Povesti despre Moldova, despre ce anume fac eu in AIESEC, despre cat de interesant si pe bune este sau ar putea fi totul. Prajitura cu ciocolata. Si, cel mai important, un targ de antichitati care ne-a picat in drum in cel mai neasteptat mod. Amintiri ale altora impletite cu ale mele. Ma simteam ca in sufrageria bunicii. Acum ma uit la cerceii mei noi si la bratara rosie. Imi imaginez povestea lor si ma mandresc ca acum povestea lor e si a mea si invers. Imi plac lucrurile despre care poti spune mai mult decat pret si punct de vanzare. M-am simtit ca intr-un film retro astazi. Minunat. Perfect.
melodia e a lui Andries
sâmbătă, 12 aprilie 2008
miercuri, 2 aprilie 2008
Chasing Cars
A trecut mult. Nu neaparat de cand am scris pe blog, ci mai degraba de cand am luat o pauza. Chiar cred foarte mult ca e important sa iei din cand in cand o pauza, sa iti amintesti de ce faci ceea ce faci, pentru cine, cui trebuie sa ii zambesti mai des, cu cine trebuie sa mai stai de vorba.
Vorba cantecului, let's waste time chasing cars.
Ultima data cand am scris eram intr-o stare mai romantica, era februarie, imi aminteam lucruri, visam alte lucruri. Intre timp am mai trait un pic. Am senzatia uneori ca traiesc prea putin. Doar in pauzele dintre amintiri si vise.
Cand ma gandesc la luna care a trecut imi vin imagini in minte. Telefoane in miez de noapte sau dimineata devreme, culcat la 3 noaptea, ajuns acasa pe jos aproape de rasarit, culoarea cerului la 6 dimineata. Am plans de cateva ori luna trecuta. Din cauza altora, din cauza mea, din cauza unei persoane anume. Am fost dezamagita. Am fost deziluzionata si nu am stiut de ce nu pot sa fiu pur si simplu. Sa fiu pur si simplu linistita si fericita. Poate nu imi doresc decat asta, poate atat mi-ar ajunge si eu nu stiu si ma zbat degeaba.
Am fost in alta lume luna trecuta. Am vazut un alt mod de a trai, atat de asemanator si totusi altfel. Am stat pe iarba, am zambit frumos. Nu stiu daca a avut efect, dar eu am zambit cat de frumos am stiut eu. Si am impletit coronite de flori cu sufletul si cu zambetul meu. Si nici asta nu stiu daca a avut efect. Poate un zambet inapoi. Dar pana la urma nu conteaza efectul obtinut, nu? Am hotarat asta demult. Sa dau fara sa astept inapoi. Despite...everything.
O persoana importanta pentru mine a plecat departe, pentru cateva luni. My support, my friend. Va fi destul de greu, voi uita sa stau pe iarba probabil, poate voi uita sa ma uit la filme sau sa citesc. Dar sper sa imi scrie si sa imi aminteasca sa stau cu ai mei si sa ma plimb pe Lascar Catargi.
Doua persoane mi-au multumit luna trecuta. Din suflet si asta mi-a luminat toata luna. Pentru ca de asta sunt eu acolo, de asta sunt zapacita de lucruri, de asta ma culc tarziu si ma scol devreme, pentru ei. Pentru oamenii pe care ii pot ajuta sa fie mai buni, sa creasca, sa fie mai aproape de ceea ce isi doresc ei de la ei.
Am invatat sa pun prioritati. Insa nu am invatat inca sa le aleg pe cele mai importante.
Am invatat sa fiu pur si simplu eu, cand mi-ar fi fost mai usor sa fiu altcineva, sa ma protejez.
Am invatat sa spun nu. Insa nu am invatat cand anume.
Ce nu am invatat? Sa spun ce imi doresc, ce vreau, pe cine vreau, de ce si cum. Dar lucrez la asta.
Snow Patrol o spune asa bine: If I lay here, If I just lay here, Would you lie with me and just forget the world?
Vorba cantecului, let's waste time chasing cars.
Ultima data cand am scris eram intr-o stare mai romantica, era februarie, imi aminteam lucruri, visam alte lucruri. Intre timp am mai trait un pic. Am senzatia uneori ca traiesc prea putin. Doar in pauzele dintre amintiri si vise.
Cand ma gandesc la luna care a trecut imi vin imagini in minte. Telefoane in miez de noapte sau dimineata devreme, culcat la 3 noaptea, ajuns acasa pe jos aproape de rasarit, culoarea cerului la 6 dimineata. Am plans de cateva ori luna trecuta. Din cauza altora, din cauza mea, din cauza unei persoane anume. Am fost dezamagita. Am fost deziluzionata si nu am stiut de ce nu pot sa fiu pur si simplu. Sa fiu pur si simplu linistita si fericita. Poate nu imi doresc decat asta, poate atat mi-ar ajunge si eu nu stiu si ma zbat degeaba.
Am fost in alta lume luna trecuta. Am vazut un alt mod de a trai, atat de asemanator si totusi altfel. Am stat pe iarba, am zambit frumos. Nu stiu daca a avut efect, dar eu am zambit cat de frumos am stiut eu. Si am impletit coronite de flori cu sufletul si cu zambetul meu. Si nici asta nu stiu daca a avut efect. Poate un zambet inapoi. Dar pana la urma nu conteaza efectul obtinut, nu? Am hotarat asta demult. Sa dau fara sa astept inapoi. Despite...everything.
O persoana importanta pentru mine a plecat departe, pentru cateva luni. My support, my friend. Va fi destul de greu, voi uita sa stau pe iarba probabil, poate voi uita sa ma uit la filme sau sa citesc. Dar sper sa imi scrie si sa imi aminteasca sa stau cu ai mei si sa ma plimb pe Lascar Catargi.
Doua persoane mi-au multumit luna trecuta. Din suflet si asta mi-a luminat toata luna. Pentru ca de asta sunt eu acolo, de asta sunt zapacita de lucruri, de asta ma culc tarziu si ma scol devreme, pentru ei. Pentru oamenii pe care ii pot ajuta sa fie mai buni, sa creasca, sa fie mai aproape de ceea ce isi doresc ei de la ei.
Am invatat sa pun prioritati. Insa nu am invatat inca sa le aleg pe cele mai importante.
Am invatat sa fiu pur si simplu eu, cand mi-ar fi fost mai usor sa fiu altcineva, sa ma protejez.
Am invatat sa spun nu. Insa nu am invatat cand anume.
Ce nu am invatat? Sa spun ce imi doresc, ce vreau, pe cine vreau, de ce si cum. Dar lucrez la asta.
Snow Patrol o spune asa bine: If I lay here, If I just lay here, Would you lie with me and just forget the world?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)