...cu privirea ta preocupată mereu şi îngândurată. Ai atât de multe în suflet şi stai şi le ordonezi, le înşiri, le rezolvi sau le duci la culcare pe rând. Cu jocurile tale de culori în cuvinte: când cald, când rece, când dezarmant de sincer şi simplu.
Cel mai mult mă încântă cât de mult mă surprinzi. Greu rezistă o etichetă pe fruntea ta mai mult de câteva replici, căci treci atât de uşor prin "pragmatică", "idealistă", "rece", "blândă". Ai tu zilele acelea când eşti optimistă. Dar mi se pare că nu le dezvălui oricui. Am atât de multe momente în care primesc exact ce am nevoie de la tine, ba chiar uneori ceea ce nu ştiu că am nevoie, dar ştii tu. Şi îmi oferi. Fără mare tam-tam, fără cuvinte uneori. Doar pentru că eşti, cu răbdarea sau nerăbdarea ta, întotdeauna de folos.
Dacă aş lăsa pe cineva să îmi deseneze lumea, tu ai fi aceea. Aş vrea să îmi fie sufletul, casa, drumul spre birou, exact cum le vezi tu: culori frumos asortate, texturi, mirosuri. Ah, nu mai zic de mirosul din bucătărie, ce pictură ar ieşi acolo.
Tu ştii că ai steluţe în privire? Sper că ştii.
