Sunt un copil iubit.
Am cunoscut candoarea şi înţelepciunea bunicilor. Îi văd zilnic, să îmi amintească ce înseamnă să accepţi cu demnitate viaţa.
Simt des şi mult şi nu mi-e teamă să fac asta.
Am învăţat şi învăţ încă, să fiu un om bun.
Pot să merg.
Ştiu ce înseamnă marea, mersul pe bicicletă şi mirosul ierbii.
Am văzut tărâmuri îndepărtate şi iubesc strada pe care m-am născut.
Pot citi şi pot asculta.
Am în fiecare zi oameni dragi alături.
Mă simt parte din ceva mai mare decât mine. Am habar de rostul meu în viaţa asta.
Mă întreb.
Am avut ce mânca şi în seara asta, ca în fiecare seară.
Pot să ajut.
Şi până la finalul listei, am realizat că nici nu mai ştiu ce credeam ca nu am. Nimicuri.
