Ce ramane cand suntem dezbracati de tot ceea ce ne acopera in fiecare zi, din ce in ce mai tare?
Ce ramane cand dam la o parte spiritul critic, starile schimbatoare, calmul, pofta, raceala, cantecele in spaniola, momentele de film, visele copilariei, modul ironic de a ne apara, copilariile.
Cand ne debarasam de mama, tata, frate, bunici, prieteni din copilarie sau de 1 an.
Cand uitam tot ce am fost invatati de filmele pe care le-am vazut, de muzica pe care am ascultat-o de zeci de ori pe repeat, de povestile reale sau nu pe care le-am auzit, de experientele prin care am trecut si din care am invatat lectiile noastre sau ale altora.
Cand uitam rutina si gesturile mecanice, cand uitam ce "trebuie" si ce "nu se face", cand uitam de "ce zice lumea" si "ce ar suna bine in momentul asta".
ce ramane?
