Fiecare din noi e singur, in final.
Spui rautati cand defapt vrei sa ceri iubire. Nu stii sa recunosti ca ai gresit. Nu stii sa ierti.
N-ai plange la nesfarsit daca ti-ai da seama ca oamenii sunt, de fapt, fundamental rai? Eu am crezut toata viata ca oamenii sunt buni. Fundamental buni. Ca asa au fost creati, asa s-au nascut.
Uneori imi vine greu sa mai cred in asta. Uneori imi vine greu si pentru ca ma observ pe mine. Uneori simt rautatea altora ca un cutit. Si tremur de parca toate tristetile lumii sunt intr-o privire. Si privirea aia e indreptata spre mine.
Cat de prost poti sa fii ca sa te certi cu cineva doar pentru ca ti-e greu sa recunosti, sa ierti, sa admiri, sa iubesti?
Uneori privirea unui necunoscut poate durea mai tare decat privirea mamei tale. Pentru ca te simti neputincios, neindreptatit, dezamagit de toti oamenii lumii pe care ii credeai buni.
Asteptam, tot asteptam atatea de la altii.
Draga mea, in final toti suntem singuri.
azi ascultam Scrisoare de bun ramas - Pasarea Colibri si suntem personali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu