Sa fim seriosi. Toti suntem ipocriti intr-o mai mica sau mai mare masura.
Iubim ca sa fim iubiti.
Afisam un zambet suav si inghetat cand intalnim pe strada persoane care ne saluta, insa carora le-am uitat si numele.
Incurajam ca sa primim energii pozitive inapoi.
Intrebam "ce faci" ca pretex la "stai sa iti zic EU ce mai fac, ce am patit, ce am gandit".
Ne afisam sinceritatea ca scut sau duritatea ca arma.
Ne bucuram cu glas tare si in acelasi timp dispretuim in soapta.
Sunt mandra de tine si am incredere in ce urmeaza. Insa, cand reusesti sufar si cand lucrurile nu iti ies, ceva in mine se aprinde.
Stii ce? Sa fim seriosi.
Un comentariu:
Ai dreptate, Cutz... Viata e nedreapta, suferintei ii place sa aiba tot suferinta drept companie si asa mai departe... Dar totusi dracul nu e chiar atat de negru pe cat pare...
Ai sa dai si peste persoane care o sa-ti zambeasca doar pentru ca se bucura sa te vada sau pentru ca vor sa te vada zambind... Persoane care o sa te intrebe ce mai faci, pentru ca ii intereseaza intr-adevar ce se mai intampla cu tine... Persoane care tin la alte persoane pur si simplu, chiar daca uneori o mana intinsa nu primeste decat o palma peste obraz...
Poate intr-adevar persoanele asta sunt intr-un procent foarte mic sau din ce in ce mai mic... Dar atata timp cat mai exista merita sa-ti pastrezi optimismul si zambetul pe fatza... :-)
Si ti-o spune asta o persoana care tocmai a primit o palma foarte dureroasa peste fatza...
Trimiteți un comentariu