Destinations are where we begin again

Imi bate inima tare de o ora incontinuu.
Simti ca traiesti cand esti puternic si mai ales simti ca traiesti cand esti coplesit de emotii, cand nu mai esti puternic, cand plangi dintr-un sentiment de mandrie, frica, entuziasm, anticipatie, incredere.

Curaj.
Sa spui ce vrei. Sa recunosti ca nu le stii pe toate. Sa recunosti ca ti-e frica, dar asta sa nu te opreasca. Sa oferi increderea ta cuiva. Sa continui sa crezi, ca un schior in panta, sa crezi, sa crezi tare tare din tot sufletul si sa nu te opreasca nimic.
Sa fii prost. Sa gresesti, sa spui prostii, sa minti, sa te porti ciudat. Sa recunosti si sa inveti din asta.
Nu cred in oameni perfecti. Cred ca aia sunt cei carora le e cel mai frica sa greseasca sau sa ii vada altii ca au gresit. Cred ca aceia sufera cel mai tare cand nu reusesc, pentru ca li se demonstreaza ca nu sunt perfecti si asta e de neconceput pentru ei.

Pot sa plang si sa fiu neincrezatoare si sa ma simt mica mica.
Pot pentru ca stiu cum e sa te-a joci de fetita emotionala, de-a omul serios si matur, de-a copilul responsabil. Si stiu cum sunt, stiu cum imi doresc sa fiu.
E bine sa incerci, asa iti dai seama cine esti tu pana la urma. Cum poti spune ca tu esti un om serios si matur, daca nu te-ai jucat niciodata cu un carut de cumparaturi prin BILLA? Nu stii cum e, nu stii daca ti s-ar potrivi, nu poti nega ceva ce nu cunosti.

E asa frumos sa te uiti la tine si sa fii mandru. Sa ti se para ca esti din ce in ce mai impacat cu tine, mai sincer, mai tu. Si sa te lasi sa fii.

Vine Craciunul si imi bate inima tare tare. E cel mai frumos sentiment.