Vroiam sa scriu postul asta in engleza, dar stiam ca va iesi mult prea personal.
Si nu e frumos sa afle lumea ce e in sufletul tau, nu?
Am un gol in stomac. De la melodia asta. Daca intelegi ce spune, pentru ca e in spaniola, sigur ai sa ai si tu un gol in stomac.
Parca sunt reticenta in a vorbi despre iubire. Mai ales ca asta nu e un jurnal. Scopul meu declarat la inceputul blogului era sa scriu lucruri care pot inspira la un moment dat pe cineva.
As putea sa scriu cat de frumos e sa iubesti, nu? :) Despre cum iubirea e de atat de multe feluri, incat niciodata nu poti spune ca nu iubesti. Insa greu gasesti ceva ce poate inlocui o tinere de mana, un sarut, o privire. Un gol in stomac.
Nu ar trebui sa uitam sau sa negam ca asta cautam toti, pana la urma. Un gol in stomac. Unora le e frica sa recunoasca. Sa inteleaga ca au nevoie de iubire pentru a fi fericiti. Si nu doar de prieteni si familie. Care cantaresc mult, enorm, insa nu destul. E in regula sa vrei sa iubesti si sa vrei sa fii iubit. E bine sa tii minte ca asta te face fericit. Nu trebuie sa iti cladesti viata in jurul acestui lucru, insa nici nu merge sa ignori partea asta.
Pentru mine, iubirea e colorata. E verde cand esti vesel, e albastra cand te calmeaza, e rosie cand iti face inima sa mearga mai repede. Iubirea poate fi si galbena, poate mirosi a lacramioare, poate sa te acopere ca o patura moale. Uneori te racoreste, ca un izvor rece. Sau te face sa plutesti, ca in Delta. Iubirea nu sta in loc. Ti se plimba prin corp, de la nas la varfurile degetelor, din ochi pana in genunchi. Iti umezeste buzele si iti coloreaza irisul in cele mai clare nuante.
Are efecte secundare? Sigur. Dar cine chiar citeste prospectul vreodata?
All in all, e bine sa iubesti. Cand, cum, unde, pe cine vrei. Si e foarte important sa ai rabdare, sa o lasi sa inceapa sa iti umble pe sub piele. Sa nu uiti ca exista.
melodia din titlu e cantata de Nelly Furtado - in noaptea asta we're speaking Spanish
there's plenty of love for everyone in the world :)
luni, 4 februarie 2008
vineri, 25 ianuarie 2008
Bubbly
Ne-am despartit. In seara asta, pe messenger. Tocmai le-am spus si lor si imi vine sa plang.
A fost asa frumos. Ne-am cunoscut prin fratele meu, eu l-am abordat, i-a placut stilul meu si de atunci suntem impreuna. Am descoperit parti mai putin bune unul la celalat, am impartasit perioade grele sau bucurii. M-a inteles mai intotdeauna, insa azi am spus stop.
Imi tot repet de cateva ore: It's the right thing to do, it's the right thing to do. Sper ca e. Intr-adevar, nu era alta solutie, intr-adevar, imi va fi tare dor, intr-adevar, a zis ca ma pot intoarce oricand. Dar oare chiar pot? M-am gandit la asta. Cum iei de la capat o relatie si asa fragila? Cum iti asumi enorma responsabilitate ca things will work out this time?
Incerc sa ma gandesc la lucruri pe care le-am castigat din experienta asta. Sa centralizez ce am invatat. Insa imi vin in minte numai lucrurile de care imi va fi tare dor. Lucruri pe care le pierd.
Se mai termina lucrurile, nu putea dura o vesnicie, vorba Ilincai.
Sa nu inchid pana nu clarific ceva: postul asta nu are nici o legatura cu baietii :) Insa da, e despre atasament, iubire, corectitudine, renuntare.
Si melodia e cantata de Colbie Caillat.
ideea era: Multumesc, bookblog!
A fost asa frumos. Ne-am cunoscut prin fratele meu, eu l-am abordat, i-a placut stilul meu si de atunci suntem impreuna. Am descoperit parti mai putin bune unul la celalat, am impartasit perioade grele sau bucurii. M-a inteles mai intotdeauna, insa azi am spus stop.
Imi tot repet de cateva ore: It's the right thing to do, it's the right thing to do. Sper ca e. Intr-adevar, nu era alta solutie, intr-adevar, imi va fi tare dor, intr-adevar, a zis ca ma pot intoarce oricand. Dar oare chiar pot? M-am gandit la asta. Cum iei de la capat o relatie si asa fragila? Cum iti asumi enorma responsabilitate ca things will work out this time?
Incerc sa ma gandesc la lucruri pe care le-am castigat din experienta asta. Sa centralizez ce am invatat. Insa imi vin in minte numai lucrurile de care imi va fi tare dor. Lucruri pe care le pierd.
Se mai termina lucrurile, nu putea dura o vesnicie, vorba Ilincai.
Sa nu inchid pana nu clarific ceva: postul asta nu are nici o legatura cu baietii :) Insa da, e despre atasament, iubire, corectitudine, renuntare.
Si melodia e cantata de Colbie Caillat.
ideea era: Multumesc, bookblog!
miercuri, 16 ianuarie 2008
Late Morning Lullaby
Pentru prima oara de cand am blogul asta, incep sa scriu fara un scop sau fara o tema anume. Nu stiu despre ce e postul asta.
As putea fi previzibila si sa scriu despre cum am fost internata in spital zilele astea. Si cum acum sunt in perioada de get back to life. Cum mananc des si putin ca bebelusii, supa, morcov, branza. As putea sa scriu de rau de sistemul medical din Romania sau sa descriu ce ingrozitor e sa ai o groaza de injectii si sa fii imobilizat la pat. Sa depinzi tare de altii. Dar e deprimant, nu?
Am sa scriu insa despre omizi. De ce? Pentru ca l-am intrebat pe fratele meu despre ce sa scriu, asta acum vreo 7 zile. A zis "omizi" :) Ii datorez un post despre omizi, deci, nu?
Mie nu imi plac omizile. Au prea multe picioare, au puf si se taraie. Ingrozitor. Dar imi plac fluturii. Si astia, dupa cate stiu eu, de acolo se trag, din pufoseniile taratoare. Hm, dar si asta e cam previzibil. Ca lucrurile frumoase necesita timp sa ti se dezvaluie, bla bla.
Oare ce inseamna lullaby? Nu vreau sa stiu sau sa caut ce inseamna de fapt lullaby. Pentru mine e asa un cuvant de frumos. Imi imaginez o stare cand aud cuvantul asta. O stare usor de descris ca fericire, o fericire calma si calda, asa. O zi de primavara in care citesti o carte frumoasa pe cuvertura ta galbena si soarele iti bate incet pe obraji si draperiile tale verzi arata mai verzi ca niciodata. That's lullaby. My lullaby.
And remember: acesta a fost un post despre omizi :) Ok?
As putea fi previzibila si sa scriu despre cum am fost internata in spital zilele astea. Si cum acum sunt in perioada de get back to life. Cum mananc des si putin ca bebelusii, supa, morcov, branza. As putea sa scriu de rau de sistemul medical din Romania sau sa descriu ce ingrozitor e sa ai o groaza de injectii si sa fii imobilizat la pat. Sa depinzi tare de altii. Dar e deprimant, nu?
Am sa scriu insa despre omizi. De ce? Pentru ca l-am intrebat pe fratele meu despre ce sa scriu, asta acum vreo 7 zile. A zis "omizi" :) Ii datorez un post despre omizi, deci, nu?
Mie nu imi plac omizile. Au prea multe picioare, au puf si se taraie. Ingrozitor. Dar imi plac fluturii. Si astia, dupa cate stiu eu, de acolo se trag, din pufoseniile taratoare. Hm, dar si asta e cam previzibil. Ca lucrurile frumoase necesita timp sa ti se dezvaluie, bla bla.
Oare ce inseamna lullaby? Nu vreau sa stiu sau sa caut ce inseamna de fapt lullaby. Pentru mine e asa un cuvant de frumos. Imi imaginez o stare cand aud cuvantul asta. O stare usor de descris ca fericire, o fericire calma si calda, asa. O zi de primavara in care citesti o carte frumoasa pe cuvertura ta galbena si soarele iti bate incet pe obraji si draperiile tale verzi arata mai verzi ca niciodata. That's lullaby. My lullaby.
And remember: acesta a fost un post despre omizi :) Ok?
miercuri, 2 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)